Prima ora de dirigenție & rolul unui Superdiriginte

M-am întrebat adesea care este cu adevărat rolul unui diriginte și ce îl diferențiază de un profesor de matematică, să zicem. Sigur, ambele poziții presupun predarea unor concepte importante pentru formarea elevilor, dar dirigintele oare trebuie să facă mult mai mult decât atât? Pe lângă atribuțiile academice, este el responsabil pentru alfabetizarea emoțională a elevilor? Oare nu ar fi mai potrivit un psiholog în acest rol? Este dirigintele un mediator între partea educațională și cea emoțională, cu abilitatea de a-i ajuta pe elevi să reflecteze asupra propriilor trăiri și decizii?

Din perspectiva managerială, am observat că cei mai apreciați diriginti sunt cei care știu cum să provoace experiențele personale ale elevilor și să stimuleze reflecția asupra acestora. Poate fi rolul dirigintelui înlocuit de manuale, de proceduri, sau de tehnologia modernă? Cât de mult din influența personală a dirigintelui se resimte într-un mod unic în formarea fiecărui elev? Din punctul meu de vedere, dirigintele joacă un rol esențial de mediator și ghid atât între elevi și colectivul profesoral cât și între elevi și părinți , fiind ,,centrul de greutate,, în acest triunghi relațional. Una dintre cele mai mari provocări este să mențină echilibrul dintre susținerea elevilor în procesul de luare a deciziilor și necesitatea de a comunica deschis cu părinții, pentru ca aceștia să rămână informați și implicați în parcursul copiilor lor. Este nevoie de mult tact și răbdare pentru a-i ajuta pe elevi să își analizeze propriile greșeli și eșecuri, să-și asume riscuri în fața necunoscutului și să navigheze incertitudinile. De asemenea, dirigintele trebuie să-i încurajeze să privească în perspectivă, să își imagineze viitorul profesional și să adopte o atitudine proactivă în construirea acestuia, oferindu-le soluții alternative atunci când situațiile o cer. Un mentor implicat în dezvoltarea autonomiei și responsabilității personale a fiecărui elev. Aceste responsabilități se traduc, adesea, în dificultăți mari de gestionare, mai ales atunci când dirigintele are în grijă o clasă numeroasă. De aceea, în conceptul educațional LTDMM, a apărut ideea de "superdiriginte" – un cadru didactic specializat care își dedică mai mult de opt ore pe zi elevilor săi. Acesta are și responsabilitatea de a monitoriza climatul emoțional al clasei, asigurându-se că se dezvoltă un mediu de încredere și deschidere. O clasă în care elevii se simt în siguranță să își exprime gândurile și emoțiile este esențială pentru un progres academic real. În acest demers, colaborarea cu consilierii psihopedagogici este de neprețuit, iar parteneriatul cu echipa profesorală devine un element cheie pentru a construi o rețea de sprijin solidă în jurul fiecărui elev. Citeste mai mult despre rolul superdirigintelui aici https://liceulmincu.ro/scoala-gimnaziala-admitere-2024-2025-scoala-privata-bucuresti/

Prima întâlnire dintre diriginte și elevi este un moment de o importanță crucială, deoarece stabilește tonul pentru întregul an școlar și pentru relația care urmează să se formeze. Este o primă oportunitate de a construi fundația încrederii și deschiderii între elevi și diriginte, dar și între colegi. De multe ori, în această oră se creează primele impresii și se stabilesc așteptările reciproce. Momentul stabilirii unei identități colective - În această primă întâlnire, elevii au șansa de a se prezenta și de a-și defini identitatea în fața colegilor, dar și de a vedea cum se poziționează în cadrul grupului. Cu rol în facilitarea procesului prin activități interactive și discuții deschise, Superdirigintele poate să aducă elevii împreună și să creeze un sentiment de apartenență și solidaritate. Setarea valorilor și a așteptărilor În prima oră de dirigenție, dirigintele poate contura valorile și principiile după care clasa va funcționa. Este momentul în care se discută despre respect, empatie, colaborare și responsabilitate – concepte fundamentale pentru o relație sănătoasă și eficientă între elevi și colectivul profesorl. Dacă aceste valori sunt înțelese și acceptate din start, se poate crea un cadru educațional în care elevii să se simtă susținuți și implicați. Dezvăluirea unei atmosfere emoționale de încredere și siguranță În prima oră de dirigenție, Superdirigintele are ocazia să transmită deschiderea și disponibilitatea sa de a asculta, de a sprijini și de a înțelege. Dacă elevii simt că dirigintele este acolo pentru ei, ca un partener în dezvoltarea lor personală și academică, ei vor fi mult mai dispuși să împărtășească dificultățile, întrebările și provocările lor. Activități care deschid conversații și relații - Exercițiile interactive din prima oră de dirigenție, cum ar fi cele de tip "Dixit", unde elevii aleg imagini pentru a-și descrie starea emoțională, pot sparge barierele inițiale și pot stimula deschiderea și sinceritatea. Astfel de activități permit elevilor să își exprime emoțiile și gândurile într-un mod creativ și neconstrângător, stabilind o conexiune autentică. Pe de altă parte, ele mi-au oferit informații valoroase despre dinamica clasei și despre personalitățile fiecărui elev în parte. Ne-a ajutat să ne definim starea de moment prin imagini și metafore: o lumină albă, un cer înstelat, o mare cuprinzătoare, o lumânare ce arde. Fiecare imagine avea o poveste ascunsă, un sentiment nespus. Expresiile vizuale au devenit punți de legătură între noi, ajutându-ne să ne cunoaștem mai bine și să creăm o atmosferă de încredere și deschidere.

Am realizat atunci că, deși elevii au mii de gânduri care îi frământă, nu întotdeauna au curajul să le exprime. În a doua ora de dirigenție, am folosit o altă activitate, inspirată de #merito, menită să-i ajute să comunice deschis. Cunoașterea personală și individuală a elevilor poate fi asemănată cu un gând care, așezat pe aripile unui avion, își ia zborul spre sufletul unui copil. Uneori, aceste mărturisiri sunt adevărate „zboruri” ale gândurilor, aruncate în aer pentru a-i provoca pe ceilalți să le cunoască, să le vadă dintr-o perspectivă diferită, prin intermediul cărora, elevii își construiesc o relație cu sine și cu ceilalți, iar clasa devine un microcosmos în care fiecare are un loc și un rol bine definit. Așadar, un astfel de exercițiu de exprimare poate fi o metodă de autocunoaștere, dar și un proces de întărire a relațiilor interpersonale ce contribuie la coeziunea și dinamica grupului. Fiecare afirmație rostită este un mic pas spre construirea unei comunități de învățare bazată pe acceptare, colaborare și sprijin mutual. Fiecare dintre aceste afirmații este, de fapt, un gând mic, care a fost lansat cu curaj în aer, cu speranța că va ajunge la cel care trebuie să îl audă.

În acest proces de comunicare și exprimare personală, avionul gândurilor devine un mijloc de conectare, o punte între inimi și minți. Când un elev spune „Sunt aici dacă ai nevoie de un sfat sau cineva să te asculte”, el își trimite empatia și bunătatea pe aripile avionului, oferind sprijin colegilor săi. La fel, când altul spune „Sunt o persoană loială și empatică”, gândul zboară drept spre cei care au nevoie de încredere și susținere. Prin zborul acestor gânduri, elevii învață să se vadă unii pe alții dintr-o altă perspectivă și să aprecieze unicitatea fiecăruia. Astfel, clasa devine un loc unde gândurile nu rămân prizoniere, ci zboară libere, un spațiu sigur unde aceste gânduri pot ateriza în siguranță.