La mulți ani, AVE! La 10 sau 35, rămâne povestea unei inimi care bate pentru educație

 

        M-am întrebat de multe ori cum ar fi arătat parcursul meu dacă nu aș fi fost selectată în prima generație a Academiei de Leadership în Educație și Management Școlar  a Asociației pentru Valori în Educație. Dacă acea comisie de la interviul final nu ar fi văzut în mine potențialul dincolo de emoții, ezitări și începuturi. Dacă privirile întâlnite atunci, în sesiunile de formare, nu mi-ar fi fost faruri, ci oglinzi în care să-mi văd doar greșelile primului meu an ca director.

        M-am întrebat cum aș fi rezistat într-un sistem unde nepotismul își face loc nestingherit, într-un context adesea sufocat de corupție și de binecunoscutul „lasă că merge și așa”. Dacă nu ar fi existat, la momentul potrivit, acei oameni-lumină care nu au venit să judece, ci să susțină. Oameni care nu au pus reflectoarele pe ce nu funcționează, ci au aprins în mine scântei pe care nici nu știam că le port.

       Oare aș mai fi fost astăzi aici, cu inima plină până la refuz de bucurie, sens și emoție, așa cum am simțit când am citit invitația la aniversarea celor 10 ani de AVE? Aș mai fi simțit acel val de recunoștință profundă pentru fiecare om care mi-a fost sprijin, model și reper?

        Poate că nu. Sau poate da, dar cu pași mai grei și mai singuratici. Cert este că, datorită lor – celor care m-au văzut, nu doar m-au privit –, sunt azi un om mai curajos. Un lider care a învățat multe, și mai ales să creadă. În oameni. În educație. În transformare. În viitor.

        Pentru toate acestea – pentru fiecare mână întinsă, pentru fiecare „cred în tine” rostit la momentul potrivit – port în mine o recunoștință care nu încape în cuvinte. Doar în tăceri pline de sens. Și în inimi care bat la unison.

AVE nu este doar numele unei asociații. AVE este o bătaie de inimă. O iubire profundă pentru educație.

       Există momente în viață care nu se măsoară în ani, ci în transformări. Zece ani de AVE nu înseamnă doar timp scurs – înseamnă suflete trezite, șanse oferite, visuri reaprinse. Zece ani în care timpul s-a măsurat în priviri de copii care îndrăznesc să viseze și în profesori care rămân stâlpi în furtună.

        Academia de Leadership în Educație și Management Școlar nu a fost, pentru mine – și pentru mulți dintre noi – un simplu proiect. A fost o promisiune. Un legământ tăcut: că niciun copil nu va rămâne în umbră, că niciun profesor nu va fi singur în încercările sale, că educația poate fi lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri.

        AVE a fost, pentru mine, o aripă crescută din curaj. M-a învățat că idealismul nu este o rătăcire, ci o formă de rezistență. Mi-a arătat cum un tânăr director poate redesena orizonturi cu o singură propoziție: „Elevii mei nu vor cunoaște imposibilul.” De atunci, imposibilul a devenit doar o poveste pe care am ales să nu o mai spun.

        AVE a însemnat curajul de a lupta pentru bine și corectitudine, chiar și atunci când totul părea prea greu, prea târziu, prea idealist. Mi-a arătat cât de mare poate fi inima unui director de 35 de ani când rostește: „Pentru elevii mei, imposibilul nu există.” Și nu, nu are ce căuta în clasele noastre. În vocile noastre. În visurile lor.

        AVE mi-a arătat curajul de a visa mai sus decât mi s-a spus vreodată că este posibil. Curajul de a crede într-o lume în care fiecare copil contează. Curajul de a rămâne vertical într-o societate înclinată de nepăsare. Curajul de a spune „fiecare copil contează” chiar și atunci când sistemul, cifrele sau statisticile par să uite asta.

        AVE a fost combustibilul silențios care m-a împins mai departe chiar și atunci când nu mai aveam energie. Pentru că în educație, niciun gest nu este în zadar. Fiecare gând, fiecare oră voluntară, fiecare proiect, fiecare efort este o scânteie. Poate nu vedem roadele imediat, dar ele cresc. În ochii lor. În visele lor. În zâmbetele lor. În timp. În tăcere. În profunzime.

        AVE a fost vocea care m-a învățat să privesc dincolo de ce fusesem învățată să cred. Dincolo de frici. Dincolo de limite. A fost rădăcina care m-a ținut dreaptă când valul încerca să mă frângă. Fereastra de oxigen care m-a învățat să caut cerul.

Într-o lume grăbită să judece și prea obosită să vadă, AVE a fost privirea care m-a recunoscut. A fost validare. A fost sprijin. A fost acel „Te vedem. Ești un om bun. Ești valoroasă. Meriți.”

        AVE a fost puterea de a rămâne în picioare când era mai ușor să renunți. A fost inițiativa de a nu aștepta soluții, ci de a le construi. A fost recunoștință, pentru că AVE a adunat oameni care nu întreabă „Ce primesc?”, ci „Cu ce pot ajuta?” Oameni cărora pot să le scriu și azi, după 10 ani: „Iar am dat de greu... cum ies din asta?” – și știu că răspunsul va veni. Cu o soluție. Cu o recomandare. Cu un gând bun. Cu o îmbrățișare.

Și mai presus de toate, AVE a însemnat comunitate. O rețea invizibilă de suflete unite de dragul educației. O familie aleasă. Oameni care nu vin pentru aplauze, ci pentru schimbare. Oameni care știu că sky is the limit – și că fiecare copil merită să zboare până acolo.

AVE a însemnat speranță. Libertatea de a privi spre cer și de a spune, cu tărie: „Da, se poate. Da, copiii noștri merită. Și nu suntem singuri.”

Ce va însemna AVE de acum înainte?

Va însemna să fiu și mai curajoasă.

Să fiu brațul, scutul și sprijinul celor care încă luptă în tăcere.

Să fiu, zi de zi, un nou AVE – mai vie, mai prezentă, mai puternică.

Va însemna continuarea unui drum pe care nu-l voi merge niciodată singură.

Va însemna noi generații de copii care nu vor mai cunoaște cuvântul „imposibil”.

Profesori care nu vor mai simți că luptă singuri.

Încă 10 ani de lumină, curaj și schimbare adevărată.

Pentru mine, AVE nu este doar parte din viața mea profesională. Este locul unde am devenit cine sunt. Este încă o dovadă că binele există. Și face minuni – atunci când este făcut împreună.

Din inimă, mulțumesc.

Pentru fiecare mână întinsă.

Pentru fiecare „Da, se poate.”

Pentru fiecare copil care are astăzi o șansă în plus.

Pentru fiecare om pe care l-am întâlnit la AVE.

Pentru că împreună am devenit mai buni.

Și pentru fiecare clipă în care am fost susținută. Pentru fiecare răspuns venit în miez de noapte. Pentru fiecare îmbrățișare sinceră și zâmbet senin.

La mulți ani, AVE!

La mulți ani de imposibil transformat în posibil.

La mulți ani de inimă dăruită cu totul.

La mulți ani de educație trăită ca misiune, nu ca simplu job.

La mulți ani, comunitate de stejari! (G1)

La mulți ani vouă, celor care credeți, luptați și iubiți educația cu toată ființa voastră.