#experientaimpartasitaTeach vara lui 2024
Aceasta este esența care îmi ghidează pașii în fiecare zi, indiferent de
obstacolele întâlnite. Oamenii mă întreabă: „De ce? De ce
ți-ai epuizat zilele de concediu? Ce îți mai trebuie încă o Academie dacă ai
atâtea diplome, după un EMBA, un doctorat? Este în interes de serviciu, o
misiune profesională (te-a trimis liceul?) sau o chemare personală (vrei să te dezvolți?) și Cât?”
)?”. Însă întrebarea ce îmi răsună și acum în urechi: „Ce ai luat tu de la ei?”
Cu ce te-ai ales tu de acolo?,,
Răspunsul meu este simplu și curge lin: rămâne cu tine doar ceea ce dăruiești cu grijă și blândețe în sufletele copiilor.
Probabil este
misiunea mea, motivul pentru care continui să mă dezvolt, să învăț și să
trăiesc cu pasiune.
A fost un drum lung
până să ajung la acest punct, în care să simt în tot corpul energia iubirii
pentru ceea ce fac. Pasiunea mea pentru educație este atât de intensă încât îmi
face ochii să râdă și să plângă în același timp. Este și dorința de a lăsa o
parte din cine sunt în inima unor adolescenți, pe care poate nu îi voi mai
vedea niciodată, dar care vor duce mai departe o mică scânteie din pasiunea mea.
În educație, matematica
pare a fi ,,Cenușăreasa,,
curriculum-ului ascunsă în umbra altor materii mai populare. Dar, ca orice
poveste de basm, și matematica poate deveni „Frumoasa balului” dacă o îmbraci
în straiele potrivite, îi aplici ,,machiajul,, corespunzător și îi oferi
strălucirea meritată. Acesta a fost obiectivul meu central, firul roșu care m-a
ghidat prin labirintul metodic al boat camp-ului metodic TEACH, o experiență de
mai bine de trei săptămâni. A fost o perioadă intensă, plină de provocări, dar
și de descoperiri.
Academia de
Leadership mi-a oferit o hartă plină de repere valoroase (competente),
sintetizate în certificatul de absolvire.
Însă există aspecte care nu pot fi capturate în cuvinte – prieteniile și legăturile care s-au înfiripat, „oamenii de bine” pe care i-am întâlnit, aventurile trăite, impactul nevoilor de bază, înverșunarea de a duce la final obiectivul cu care am plecat de acasă... toate acestea m-au îmbogățit dincolo de măsura așteptată.
Problemele sunt cele care fac viața tumultuoasă, nu-i așa? Așa cum spunea Neuman: „Dacă oamenii nu cred că matematica este ușoară, este pentru că nu realizează cât de complexă este viața.” Predau de ceva vreme... 21 de ani, și prima provocare din partea Teach for Romania a fost, într-o zi de sâmbătă, să predau conținut matematic de clasa a 7-a unor colegi profesori, directori de școli. Acest exercițiu m-a pus față în față cu două bariere ascunse ale orei de matematică: teama (teama de a nu înțelege, teama de a greși, teama de a-ți fi rușine) și lipsa de interes față de subiectul lecției.
Întrebarea
esențială care a venit în timpul acestui proces a fost: „Și acum, care este cel
mai rău lucru care ți se mai poate întâmpla?” Dacă la început, sentimentul este ca un val rece
care te lovește pe neașteptate, unul de disconfort, la final simți o putere
extraordinară – aceea că ai capacitatea de a te adapta, te simți ca un
navigator experimentat care știe că poate face față oricărei furtuni.
Matematica este și
trebuie să fie o materie creativă. Academia
de LeadershipTeach, prin sensing-ul introdus, ajută la stimularea interesului
real față de un concept abstract. Cum poți, de exemplu, să
folosești o bucată de brânză topită pentru ca elevii să înțeleagă ce înseamnă
un triunghi dreptunghic? Aceasta poate fi o provocare, care aduce geometria în
lumea reală, unde elevii pot atinge, modela și înțelege; să îi faci pe elevi să
relaționeze cu conceptele matematice într-un mod tangibil și memorabil.
Cele zece cifre de
la 0 la 9 formează bazele unei limbi universale și par să facă lumea să se
învârtă „Încearcă să trăiești o zi fără să folosești niciun număr!”, le-am spus
elevilor, provocându-i să vadă lumea dintr-o nouă perspectivă,, Dacă ai văzut
cum ar fi lumea fără o pată de culoare, Cum ar fi viața fără numere în ea?,, Este
important să îi încurajăm să se joace cu numerele, să se familiarizeze cu
limbajul tehnic și să le oferim contexte în care vocabularul numeric, matematic
să le fie firesc. Astfel, dezvoltăm literația (numerică), o abilitate
fundamentală pentru viața lor.
Un desen este,
spunea cineva, „o linie care a plecat la plimbare”. Dacă nu ești talentat la
desen, dă-le elevilor ocazia să creeze forme folosindu-se de propriile lor
corpuri, de degete, de mâini, singuri sau în echipă. Curând, își vor da seama
că, uneori, pentru a crea ceva minunat, este nevoie de mai mult decât un singur
individ – este nevoie de colaborare, de creativitate și de dorința de a
explora.
Uneori nu este ușor
să înveți ce este un triunghi sau ce nu este un triunghi și pentru unii dintre
noi pare a fi ca o călătorie printr-un labirint. Elevii, mai ales cei de clasa
a VII-a, se confruntă adesea cu o prejudecată subtilă: cred că unghiul drept
trebuie să fie orientat într-un anumit fel pentru a fi „corect”. Dar, dacă le
oferi timp și spațiu să exploreze și să descopere diverse reprezentări, vezi
cum încet-încet, un licăr de entuziasm începe să lumineze în ochii lor. Este
acel moment magic când înțelegerea prinde contur, iar conceptul se așază cu
fermitate în mintea lor – o victorie tăcută dar profundă. Fantastic mod de a
consolida conceptul!
În orele clasice de
matematică, suntem obișnuiți să ne agățăm de formule, ca și cum ar fi singurele
pietre de temelie ale cunoașterii: „La sfârșitul orei, elevul va fi capabil să
recunoască elementele unui triunghi dreptunghic....spune obiectivul specific”
Dar de ce să ne oprim aici? Dacă mai adăugăm doar un mic efort, putem construi
împreună un model vizual care să rămână gravat în memoria lor pentru totdeauna.
Imaginea avionului de hârtie, care aterizează lin pe pista improvizată din sala
de clasă, este mai mult decât o simplă ilustrare a ipotenuzei– este o punte către o
înțelegere mai profundă, una care transcende manualele și formulele. Și sunt sigură
că nu vor uita imaginea avionului de hârtie de pe dulapul din clasa care va
ateriza, (ideal în linie dreaptă), pe pista aeroportului din clasa BACĂU.
Lungimea despre
care vorbim în matematică poate părea simplă – orice poate fi măsurat în
milimetri, centimetri, metri...Dar ce spunem despre lungimea unui film? Sau
despre lungimea unei amintiri? Cum putem măsura perimetrul unei grădini de
flori fără o ruletă? Aici începe adevărata magie: odată ce copiii cunosc
limbajul și instrumentele, imaginația lor înflorește. Ei decid cu naturalețe ce
și cum să folosească pentru a răspunde provocărilor.
Am construit numerose
legături ale matematicii cu alte materii – măsurarea distanțelor, proportia,
perimetrul și aria, strategii de calcul, geografia umana si fizica, artele,
orientare spațială, medicina, însă cea mai puternică legătură a rămas – conectarea, răspunsul
emoțional cu ceea ce s-a întâmplat în orele de mate ... mai jos câteva aha-uri postate
pe facebook.
https://www.facebook.com/share/p/1vLSaLaQFvjePm1w/
https://www.facebook.com/share/p/iQYVG78ykCBM9XfW/
https://www.facebook.com/share/p/AprydE7gbnBcb54y/
https://www.facebook.com/share/p/uXfRBBQssjKB467M/
https://www.facebook.com/share/p/M7QDVQJsuG3faq8a/
https://www.facebook.com/share/p/ubjzKU5j4j8ZrWXN/
https://www.facebook.com/share/p/sSbvtTjQTTHqwH5a/
https://www.facebook.com/share/v/RamwEKPaZTbDM2NY/
Și mai las câteva răspunsuri
la întrebarea ,, Și dacă ar fi să mă întâlnești
cu ochii minții peste 10 ani, ce mi-ai spune?,, ale elevilor din Răcăciuni, țesute
în inima mea, amintindu-mi de ce am ales să fiu și de ce continui să fac acest
lucru cu atâta pasiune.
„Probabil primul
lucru pe care v-aș întreba, dacă v-aș întâlni peste 10 ani, ar fi dacă sunteți
profesoara de matematică care a decis să vină în vara lui 2024 la Răcăciuni...
V-aș mai spune că m-ați ajutat să îmi placă matematica datorită calmului și răbdării
dvs. și a jocurilor ingenioase pe care le-ați folosit cu noi – cubul de brânză,
cubul care iese din tablă, jocul Rubik, calul la G6 (șahul), avionul de
hârtie.”
„V-aș reaminti de
orele de matematică extraordinare din această vară, ore pe care nu le-am avut
niciodată în timpul anului, și de jocurile minunate, cum ar fi jocul de șah,
măsurarea gardulețului din curtea școlii. Dar mai ales, v-aș aminti de
îmbrățișările de pe hol, înainte de a începe ora de mate.” –
„Dragă doamna
Ioana, m-ați învățat să desenez un cub perfect.” –
„V-aș spune că
sunteți cea mai răbdătoare și imprevizibilă persoană și profesoară de
matematică. M-ați făcut să privesc altfel matematica, doar pentru că la fiecare
oră era ceva distractiv și practic. Mi-aș dori să vă spun că nu matematica este
grea, ci modul în care o privești te face să crezi că nu îți place. Și poate,
dacă ați fi fost profesoara mea, aș fi prins drag și de matematică. Eu chiar
sper ca peste câțiva ani să vă revăd și cu siguranță am să vă recunosc,
deoarece zâmbetul dvs. este unic.”
„V-aș strânge
puternic în brațe, să vă reamintesc de orele de mate din timpul școlii de
vară.”
„Vreau să vă spun
că îmi place mult de tot modul în care predați matematica și mi-aș dori...”
„Mi-ar plăcea să
văd școala în care predați și aș vrea să îi cunosc pe elevii dvs., să le spun
cât de minunată sunteți. După Evaluarea Națională, să știți că o să vă caut să
vă spun la ce liceu am intrat, sper să fiți mândră de mine.”
„Aș vrea să vă spun
că m-am împăcat cu matematica. Aveți un zâmbet memorabil.”
,,În primul rând v-aș
saluta! Apoi v-aș fi recunoscătoare pentru că am văzut cu ochii mei altfel
matematica,,
Job-ul meu nu este doar despre ceea ce predau, ci despre ceea ce reușesc să plantez în inimile elevilor cu care interacționez. Eforturile mele, fie că sunt în academii de leadership și management școlar, fie că sunt în sala de clasă, se reduc la un singur lucru: bucuria de a dărui din ceea ce sunt, de a trăi frumos, și de a inspira în alții aceeași iubire pentru educație care da, mă motivează în fiecare zi.
În fond, rămâne cu tine doar ceea ce reușești
să dăruiești.
Este doar un răspuns așternut la întrebările din ultimile zile ....
Comentarii
Trimiteți un comentariu